Rezultatele cautarii pentru "Confirmare"
confirmáre
s. f., g.-d. art. confirmắrii; pl. confirmắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneconfirmáre , confirmări
f. 1. acţiunea de a (se) confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire, confirmaţie: cere lui Gonea fraierul s-o bătă în semn de confirmare a dragostei. CĂL.; 2. înştiinţare că ceva a avut loc: confirmare de primire. [V. confirma]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. adeverire, atestare, certificare, demonstrare, dovedire, coroborare
2. consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare
Propune definiţie
Raportează o problemă
