Rezultatele cautarii pentru "Condica"
CONDICA
A pune/a trece pe cineva la condica - a tine minte pe cineva (pentru o rafuiala ulterioara). Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneșticóndică
s. f., g.-d. art. cóndicii; pl. cóndici Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românecóndică , condici
f. 1. (înv.) colecţie de legi, decrete etc.; condice: obşteasca hotărîre statornicindu-se astfel, diecii logofeţiei o scriseră cu pene de gîscă în condica cea mare. SAD.; Condica lui Ipsilante; Condica lui Caragea; Condica lui Calimah; 2. (înv.) colecţie de acte privitoare la o mănăstire: Condica Bistriţei, Tismanei; 3. registru, catastif: scapă jos condicile ce ţine subţioară. AL.; 4. (condică de prezenţă), registru în care semnează (la sosire şi la plecare) salariaţii unei instituţii sau unei întreprinderi: introdusese în înaltul for condica de prezenţă. VINEA; cu siguranţă o să piardă condica la minister. GHEŢIE. [Din gr. mod. kontikas]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
