Rezultatele cautarii pentru "Combina"
combínă
s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românecombiná , combín
vb. 1. (tr.) a îmbina, a împreuna mai multe lucruri diferite: poetul combină cuvintele care definesc naţiunile, pentru ca să reiasă imagini clare. IBR.; 2. (tr.) a plănui, a pregăti, a urzi: a combina un atac; 3. (tr. şi refl.) a (se) uni (atomi, molecule, radicali) printr-o reacţie chimică: a combina sodiul cu apa; hidrogenul se combină cu oxigenul; (p. ext.) în experiment observaţia se combină în chip rodnic cu acţiunea practică. BL.; 4. (fam.; refl.) a avea o relaţie (de dragoste) cu cineva. [Din fr. combiner, lat. combinare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)combínă , combine
f. 1. maşină agricolă care execută simultan mai multe operaţii (secerat, treierat etc.): degrabă ieşi-va combina la măcelul de spice, stîrnind din grîne soarele. VIERU; 2. (combină muzicală) set de aparate (casetofon, pick-up, amplificator etc.) montate împreună; 3. combină frigorifică, ansamblu format dintr-un frigider şi un congelator; (şi: combaină). [Din engl. combine; cf. rus. kombajn]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
