Rezultatele cautarii pentru "Chemare"
chemáre
s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românechemáre , chemări
f. 1. acţiunea de a chema şi rezultatul ei: n-a răspuns nimeni, nici la întăia, nici la a doua chemare. SAD.; (fig.) simte chemarea pămîntului într-un elan al cărui substrat economic nu este contestabil. VIANU; 2. exprimare a dorinţei de a veni undeva: din sfera mea venii cu greu ca să-ţi urmez chemarea. EM.; 3. convocare, citaţie: întîia chemare; 4. invitare, invitaţie (la nuntă); 5. (fig.) înclinaţie, vocaţie, misiune: înalta chemare a acestui popor; 6. misiune, menire; însărcinare: învăţătorul îmi pare a fi un tînăr de ispravă, care-şi pricepe chemarea. VLAH.; 7. proclamaţie, îndemn de a participa (la o acţiune, la un fapt); 8. strigăt, ţipăt, urlet (de animal): fiara scoase deodată o chemare sfîşietoare şi dureroasă. SAD. [V. chema]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
