Rezultatele cautarii pentru "Scriere"
scríere
s. f., g.-d. art. scríerii; pl. scríeri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românescríere , scrieri
f. 1. acţiunea de a scrie şi rezultatul ei; 2. (sistem de) semne grafice convenţionale prin care sînt reprezentate sunetele, cuvintele etc. unei limbi; scris2, scrisoare: nu ştiu, zău, dacă din cele patru clase primare îi mai rămăsese altăceva decît ştiinţa scrierii şi a cetirii. GANE; 3. (înv.) ortografie: am scris şi publicat studiul „Despre scrierea limbei române“. MAIOR.; 4. mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie; scris2, scrisoare, scriitură: cu scriere citeaţă; scriere rondă; 5. text scris: dau aci ca specimen cîteva scrieri şi epistole. GHICA; 6. exprimare în scris, redactare a unui text; scris2: omul ştie arta scrierii. BOL.; 7. lucrare, operă literară, ştiinţifică etc.; (spec.) carte; (la pl.) totalitatea textelor unui autor, ale unui curent (literar), ale unui popor etc.; operă, scriptură, scris2: iată ce înţelesuri şi ce cugete rele vrăşmaşii fără lege dau scrierilor mele. ALEX.; [„Alexandru Lăpuşneanu“] ar fi devenit o scriere celebră ... dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. CĂL. [V. scrie]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
