Rezultatele cautarii pentru "Opera"
opera
opera /'Opara/ s. operă.opera glasses /'Opara"gl¸siz/ s. pl. binoclu de teatru.
opera house /'Oparahaus/ s. (teatru de) operă. Sursa: Dicţionar englez-român
opéra
opera: Aller а l’opera. Sursa: Dicţionar Francez-Românóperă
s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneO noapte la operă
**** <USA 1935>, r. Sam Wood şi fraţii Marx, i. Groucho, Chico şi Harpo Marx, Kitty Carlisle.După nenumărate aventuri în traversarea Oceanului într-o cabină ticsită, fraţii Marx sabotează un spectacol cu “Cavaleria rusticana” de dragul cuplului tânăr pe care-l protejează.→ Secv. rapel: îngrămădeala de prestări de servicii pentru confortul pasagerilor într-o minusculă cabină de pe un transatlantic în care, ascuns într-o valiză, clandestinul Harpo supralicitează comanda: “şi două ouă fierte!” ca şi coborârea pe pânza decorului teatral din montarea “modernistă” a “Trubadurului” lui Verdi în stilul în care o făcea Fairbanks în The Black Pirate (v). Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Fantoma de la operă
** <USA 1925>, r. Rupert Julian, i. Lon Chaney, Mary Philbin.O cântăreaţă devine vedetă sub protecţia unei voci misterioase. Într-o zi, vocea prinde forma unui bărbat mascat care o răpeşte. În subteranele Operei, acolo unde şi-a dus prada, masca e lăsată să cadă şi dezvăluie un chip hidos.→ Prima din şirul ecranizărilor povestirii lui Gaston Leroux, publicat în 1911, apariţie a uneia dintre cele mai tragice figuri ale fantasticului hollywoodian, erou marcat pe viaţă de dragostea pentru o femeie care a preferat un altul. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Fantoma de la operă
* <USA 1989>, r. Dwight H. Little, i. Robert Englund, Jill Schoelen.→ Acţiunea se mută de pe scena Operei londoneze de la finele secolului trecut, pe cea a Operei din New York, în anii '80. Cu toată libertatea de adaptare pe care autorul şi-o asumă versiunea rămâne cea mai banală dintre toate. În 1990, subiectul a mai fost ecranizat şi de Tony Richardson pt. TV. v. Phantome de l'Opera. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)PHANTOM OF THE OPERA +#
** <USA 1942>, r. Arthur Lubin, i. Claude Rains, Nelson Eddy.→ Filmul e în culori, iar paleta cromatică, ingenios subordonată necesităţilor dramaturgiei. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)PHANTOM OF THE OPERA +#
*<Ang 1962>, r. Terence Fisher, i. Herbert Lom, Heather Sears.→ Fisher apasă pedala melodramei, edulcorând situaţiile. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)PHANTOM OF THE OPERA +#
**** <USA 2004>, r. Joel Schumacher, i. Gerald Butler, Emmy Rossum, Patrick Wilson, Miranda Richardson.Plasată, de astă dată, în inima Parisului anilor 1870, şi inspirată direct din musicalul lui Lloyd Weber lansat în 1988, care a marcat cele mai mari încasări din istoria genului (60 de milioane de spectatori în întreaga lume!), povestea îl recheamă la viaţă pe geniul muzical desfigurat de o teribilă maladie (Butler) care, nebuneşte îndrăgostit de tânăra sa protejată (Rossum), încearcă disperat s-o îndepărteze de vicontele Raoul (Wilson).→ Punctul vulnerabil al adaptării e prezenţa la comandă a compozitorului care doreşte, firesc, să-şi conserve părţile muzicale, toate duetele, corurile şi recitativele pe care le-a scris, ceea ce duce la inevitabile lungimi şi repetări. Dar adevărata vedetă a acestei versiuni e regia, care se întrece pe sine în montajul de delir romantic, fantast şi rocambolesc. Schumacher manifestă aceeaşi migală de orfevrier atât în duete cât şi în ample compoziţii vizuale precum cele ale “mascaradei” sau ale unui balet improvizat din mers. Viziunea sarcastică a Operei lirice, dominată de diva consumată, capricioasă şi sclifosită care se fâţâie vanitoasă pe scenă barând ascensiunea firească a tinerelor talente e la fel de ametitoare ca şi visul fabulos creat de o scenogafie în care privirea publicului explorează ecranul pentru a focaliza un punct de sprijin în secvenţa cimitirului. În asemenea tablouri ca şi în cele ale purgatoriului crepuscular al catacombelor, dominante rămân patima, dorinţa şi gelozia, muzica nu mai e cultivată în sine ci impulsionează simţul vizual, dă un elan nebănuit cinematografului. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Opera de trei parale
*** <Ger 1931>, r. G. W. Pabst, i. Rudolf Forster, Fritz Rasp, Lotte Lenya.La finele secolului XIX, în Soho, Mackie, regele pungaşilor, se însoară cu Polly, fiica lui Peachum, regele cerşetorilor. După arestarea lui Mackie, Polly transformă întreprinderea de jaf a acestuia într-o infailibilă societate bancară pentru că “cine mai e prost să-şi piardă timpul cu tâlhării, când se poate fura legal?” În jurul prosperei firme îşi strâng mâna, în final, Mackie, reprezentant al marii finanţe, Peachum, care exploatează subteranele societăţii, şi Brown, apărându-i pe amândoi, ca şef al poliţiei.→ Stilizarea spirituală a sordidului din opera lui Brecht ia pentru Pabst chipul mizeriei desăvârşite, ca pegra armatei cerşetorilor care invadează, neagră ca pecinginea, chipul oraşului. Un faimos conflict juridic dintre Brecht, dramaturgul ecranizat, şi Pabst, câştigat de acesta din urmă, a amplificat, la vremea sa, şi mai mult ecoul filmului clasicizat ulterior. În 2006, cu prilejul celei de-a 75-a aniversări a premierei, a fost trasă o o nouă copie după negativul intact care ţine seama de formatul aproape pătrat (1:1,19) al primelor filme vorbitoare. Secv. rapel: cohortele de răpciugoşi ai lui Peachum, implacabil fluviu de lavă întretăind, pe muzica suavă a lui Kurt Weill, strălucitul alai al încoronării. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Opera de trei parale
*** <USA 1989>, r. Menahem Golan, i. Raoul Julia, Richard Harris.În ajunul încoronării reginei Victoria, Mackie-Şiş, regele neîncoronat al hoţilor, îşi serbează cu fast nunta cu frumoasa Polly Peachum, fiica regelui cerşetorilor din Londra. Denunţat de socrul său, Mackie e osândit la spânzurătoare, dar e salvat de pe eşafod de regină care îl înnobilează.→ Fermecător în candoare şi maliţie, filmul lui Golan este un musical plin de fantezie care păstrează inalterat spiritul brechtian. Secv. rapel: arestarea lui Mackie transformată, americăneşte, într-o urmărire trepidantă şi romantică prin tot oraşul şi distanţarea de fericitul final prin implantarea acestuia într-o convenţională sală de spectacole. V. Dreigroschen Oper. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)operá , operez
vb. 1. (tr.) a întreprinde o acţiune; a face, a realiza, a înfăptui: sînteţi chemat a opera salutare reforme. AL.; (refl. pas.) s-au operat şi cîteva schimbări la faţă impuse de evenimente. EM.; 2. (rar; intr.) a produce un efect (scontat): remediul operează; 3. (mat.; tr.) a efectua un calcul; 4. (intr.) a lucra cu ..., a se folosi de ...: tu eşti filozof, ai o gîndire speculativă care operează cu concepte ideale şi abstracte. PR.; 5. (tr.) a supune pe cineva unei intervenţii chirurgicale: l-a operat chiar şeful clinicii; 6. (tr. şi refl.) a suferi o operaţie chirurgicală: Laura îşi operase ... cicatricea de pe gît. GHEŢIE; mîine mă operez; 7. (tr.) a înregistra anumite date contabile în registre sau în fişe de evidenţă; 8. (intr.) a întreprinde o acţiune militară în vederea realizării unui plan strategic: corpul de vest ... e destinat să opereze spre Vidin. MAIOR.; 9. (arg.; tr.) a comite furturi, spargeri, crime etc.: hoţii au operat cu o rapiditate uimitoare. [Din fr. opérer, lat. operare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)óperă1 , opere
f. 1. activitate îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activităţi creatoare; lucrare, faptă: prezenţa dumitale va fi încă un fenomen în opera de civilizare a familiei mele. EL.; toate cîte sînt pe lume sînt opera lui Dumnezeu. STĂNIL.; 2. lucrare în domeniul artei, al ştiinţei etc.: te aşteptai să fii răsplătit ... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. OD.; opera de artă trebuie să fie, după Goethe, întruchiparea necesară a unei forme interioare. BL.; 3. (la sg.; col.) totalitatea lucrărilor unui scriitor, ale unui pictor, filozof etc.: opera lui Alecsandri; 4. (fam.) ispravă: mă prind că asta este opera lui Stănică. CĂL. [Din lat., it. opera]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)óperă2 , opere
f. 1. compoziţie dramatică pusă pe muzică, constînd dintr-o uvertură orchestrală, din arii, recitative, cor şi uneori din dansuri, acompaniate de orchestră; reprezentare scenică a acestei compoziţii: se ducea la teatru şi mai ales la operă. GHEŢIE; operă bufă, operă cu acţiune comică; 2. gen muzical constituit din asemenea compoziţii: îmi place opera; 3. clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii: ne vedem în holul Operei; 4. colectiv de artişti care prezintă asemenea reprezentări scenice: turneul operei italiene. [Din it. opera, fr. opéra]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)opera omnia
totalitatea operelor unui autor reunite într-o ediţie, într-un volum etc. [Cuv. lat.]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
