Rezultatele cautarii pentru "Inlesnire"
înlesníre
s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînlesníre , înlesniri
f. 1. acţiunea de a (se) înlesni şi rezultatul ei; 2. (p. ext.) uşurinţă de a face ceva: aceasta n-a făcut-o cu obişnuita lui înlesnire. VLAH.; cu înlesnire, cu uşurinţă; lesne, uşor: capete cari se pleacă cu înlesnire ori în ce parte. EM.; 3. ajutorare, ajutor: nu cunoştea cei mai mulţi a naţii noastre folosul şi înlesnirea ştiinţelor în limba românească. HEL.; 4. facilitate, uşurare pentru a obţine ceva: se interesa de viaţa salariaţilor şi le făcea unele înlesniri. GHEŢIE; 5. bunăstare, avere: s-ar zice că se bucura în 1865 de oarecare înlesnire. CĂL. [V. înlesni]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
