Rezultatele cautarii pentru "Indeletnicire"
îndeletnicíre
s. f., g.-d. art. îdeletnicírii; pl. îndeletnicíri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneîndeletnicíre , îndeletniciri
f. 1. ocupaţie, treabă; meserie, profesie: cărăuşia era, în acele timpuri, îndeletnicire primejdioasă. SAD.; plugăritul a fost ... singura îndeletnicire a românului nostru. MAT.; 2. preocupare, grijă: astă femeie, pe buzele căreia stă tipărit surîsul şi a căreia îndeletnicire e numai să placă. NEGR. [V. îndeletnici]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
