Rezultatele cautarii pentru "Curs"
CURS
Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneșticurs
s. n., pl. cúrsuri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românecurs1 , cursuri
n. 1. mişcare a unei ape curgătoare la vale: prin cursul apei, cu gleznele lor sfîşiau valurile. EM.; cursul unui fluviu; 2. albia, întinderea unei ape curgătoare; 3. mers, desfăşurare: întreaga sa viaţă ar fi luat un alt curs. GHEŢIE; cursul trebilor; în tot cursul lucrării; a da curs la ceva, v. da; 4. trecere a timpului, înlănţuire a evenimentelor: o trist al lumii curs! AL.; cursul secolelor; în cursul ..., în timpul cît durează ceva: fură singurele cuvinte rostite de Aramă în cursul întrevederii. GHEŢIE; în curs de ..., în timp de ...: perşii se afirmă exploziv, întemeind numai în curs de cîteva generaţii un imperiu. BL.; 5. circulaţie, trecere: culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEX.; monedele străine nu au curs la noi; 6. preţ (stabilit la bursă) pentru valută: cursul rublei s-a fixat la patru franci. EM. [Lat. cursus, fr. cours, germ. Kurs]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)curs2 , cursuri
n. 1. şir de lecţii ţinute pentru expunerea unei materii de studiu: produceau testimonii că absolvise cursul superior cu nota foarte bine. CĂL.; curs de chimie; cursurile facultăţii; curs secundar, v. secundar; 2. lecţie în învăţămîntul universitar; prelegere: în timpul cursului, trece cu muzică o companie militară. CĂL.; 3. ciclu de lecţii tipărite în volum; tratat. [Din fr. cours, germ. Kurse, Kurs]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. prelegere, lecţie
2. manual, tratat
3. flux, curent
4. (fig.) durată, interval, perioadă
5. desfăşurare, evoluţie
6. circulaţie (monetară)
Propune definiţie
Raportează o problemă
