Rezultatele cautarii pentru "Competenta"
COMPETENTA
A fi de competenta cuiva - a intra Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneșticompeténţă
s. f., g.-d. art. competénţei; pl. competénţe Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românecompeténţă , competenţe
f. 1. dreptul, autoritatea legală de a judeca: competenţa judecătorilor şi a tribunalelor este stabilită prin lege; a fi de competenţa cuiva, a intra în atribuţiile cuiva; a-şi declina competenţa, a se declara fără autoritate (legală) sau nepregătit: în această materie, rosti el, nu pot decît să-mi declin competenţa. VINEA; 2. capacitate de a se pronunţa asupra unui lucru, pe baza cunoaşterii depline a problemei; capacitate de a decide: critică în favoarea simboliştilor a făcut cu multă căldură şi competenţă N. Davidescu. CĂL.; alesul celorlalte lucrări şi culegeri ... aştept de la competinţa şi bunăvoinţa dumitale. MAT.; (p.ext.) judecăţile asupra scriitorilor n-au desigur competenţă şi cultura ideologică e deficitară. CĂL.; 3. (lingv.) cunoaştere a sistemului de reguli al unei limbi de către vorbitorii ei nativi; (şi: (înv.) competinţă). [Din lat. competentia, fr. compétence, germ. Kompetenz; pentru sensul 3 şi engl. competence]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
