Rezultatele cautarii pentru "Carte"
carte
1. document de identitate: La carte d’identite buletinul de identitate. La carte d’etudiant carnetul de student.2. carte de vizita: J’ai laisse ma carte au concierge am lasat cartea mea de vizita la portar.3. (la restaurant) lista de mancaruri si de vinuri: Le garcon nous a presente la carte ospatarul ne-a adus lista (de man-caruri). Manger а la carte a manca alegand din lista (in opozitie cu Manger а prix fixe).4. carte postala (in general, ilustrata): Je lui ai ecrit une carte i-am scris o carte postala.5. harta: La carte de la Roumanie harta Romaniei.6. carte de joc.7. (in expr.) Donner carte blanche a da mana libera. Battre les cartes a amesteca cartile de joc. Tirer les cartes а quelqu’un a da cuiva in carti. Sursa: Dicţionar Francez-RomânCARTE
Ai carte, ai parte - daca ai stiinta de carte reusesti mai usor Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneșticárte
s. f., g.-d. art. cắrţii; pl. cărţi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneCaviar, femei şi moarte
** <USA 2001>, r. George Bloomfield, i. Timothy Hutton, Maury Chaykin.În timpul unei petreceri date de Wolf în onoarea prietenilor săi este otrăvit un producator de teatru faimos. Provocarea este prea insolentă pt. ca voluminosul detectiv să nu se implice.→ Flegmatic, ca mai toţi detectivii, autoritar şi pantagruelic, personajul lui Hutton nu găseşte, de astă dată, şi un regizor pe măsură. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)cárte , cărţi
f. 1. scriere tipărită pe mai multe foi legate împreună: multe din ilustraţiile cărţilor lui le-a făcut însuşi. CĂL.; se consideră că o „carte“ trebuie să aibă peste 48 de pagini, cări, dacă are mai puţin, este „broşură“; a vorbi (sau a spune) ca din carte, a vorbi ca un om învăţat; a face caz de propria erudiţie; carte de căpătîi, v. căpătîi; semn de carte, v. semn; carte albă (sau albastră, neagră etc.), publicaţie oficială (a unui guvern), conţinînd documente justificative referitoare la o problemă politică; cartea sorţii, v. soartă; 2. diviziune mai mare decît un capitol a unei scrieri de proporţii mari: cartea 3, cap. 4; 3. (fig.) cunoştinţe de scriere şi de citire; instrucţie, ştiinţă, învăţătură: întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte, dar şi din nebunii. CR.; a se pune pe carte, a se apuca serios de învăţat; (a fi) tobă (sau burduf) de carte, (a fi) foarte învăţat: la Socola să mergem, dacă vrem să ieşim dobă de carte. CR.; a nu şti boabă de carte, a nu şti nici măcar a citi şi a scrie: dacă nu ştii boabă de carte, cum ai să mă înţelegi? CR.; cum scrie la carte, aşa cum trebuie, cum se cere; reglementar; om de carte, învăţat; cărturar; ştiutor de carte, v. ştiutor; 4. (înv.) scrisoare: împăratul a scris carte frăţîne-său craiului. CR.; 5. (înv. şi pop.) act scris, emis de o autoritate: răzăşia mi-ai mîncat-o de haram, cu cărţi mincinoase, cu plastografii. AL.; ai carte, ai parte; carte de judecată, hotărîre a unui judecător; carte de scuteală (sau de scutire), v. scuteală; 6. carte poştală, bucată de carton, cu anumite tipărituri pe ea, folosită în corespondenţă: scociorîndu-se într-un buzunar, scoase o carte poştală. SAD.; carte de vizită, bucată mică de carton pe care este tipărit numele, titlurile, adresa etc. unei persoane; carte de intrare, permis de frecventare a unei biblioteci; 7. ordin scris emis de o autoritate: scrie carte împăratul, scoate veste-n ţara toată. EM.; carte roşie, document internaţional în care sînt înscrise speciile de plante şi de animale rare, endemice sau ameninţate cu dispariţia; carte verde, document special pentru automobilele cu circulaţie europeană: s-a stopat vînzarea de carte verde pentru automobilele care vor să plece în Europa. CF.; 8. (de obicei la pl.; cărţi de joc) piesă formată dintr-o bucată de carton cu semne şi figuri întrebuinţată la jocurile de noroc; (p. ext.) joc executat cu astfel de piese: incompetenţa în materie de cărţi a lui Ghika era notorie. GHEŢIE; o pereche de cărţi cuprinde 52 de bucăţi; a face cărţile, a amesteca aceste piese; a da cărţile, a împărţi aceste piese la jucători: începu să dea cărţile. DELAVR.; a(-şi) juca (şi) ultima carte, a folosi ultimele resurse, a face o ultimă încercare (posibilă) pentru a reuşi: în seara aceea, îmi jucasem ultima carte şi ratasem totul. GHEŢIE; a da în cărţi (sau cu cărţile), a ghici, a prevedea; a da (sau a juca cu) cărţile pe faţă, a deconspira, a da de gol; a spune lămurit: ştii ce ..., ia să dăm noi mai bine cărţile pe faţă. CAR.; nu credeţi că ar fi mai bine să jucăm cu cărţile pe faţă? GHEŢIE. [Lat. charta]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. lucrare, operă, scriere, tom, volum, (livr.) op
2învăţătură, studii
3. carnet
4. scrisoare, răvaş
5. registru
Propune definiţie
Raportează o problemă
