Rezultatele cautarii pentru "A"
A
A, a I. /ei/ (pl. A's, a's) s. (litera) A, a. II. A. 1. muz. la. 2. şcol., univ. nota maximă (10). III. /a, ei/ art. nehot. un, o; (inainte de cons.) a horse un cal; a table o masă; a good apple un măr bun; (inainte de semicons.) a youth un tanăr; a window o fereastră. A. (in funcţie generică se traduce cu art. hot.) a dog is a faithful animal cainele este un animal credincios. B. (nu se traduce cand exprimă o profesiune) he is a teacher el este profesor; (cand e folosit distributiv) once a week o dată pe săptămană; (după what, such, half) what a man! ce om! such a good pupil elev atat de bun; half a day jumătate de zi. Sursa: Dicţionar englez-românA
De la a (p Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștia
prep. Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneA1 , a
m. invar. 1. prima literă a alfabetului limbii române: scrie un „a“ pe tablă; de la a (pînă) la z(et), de la început pînă la sfîrşit: sînt risipiţi, din fericire, pe toată întinderea alfabetului de la „a“ pînă la „zed“. VINEA; a studiat tratatul de la a la z; 2. sunetul (vocală nerotunjită, deschisă din seria medială) notat cu această literă: pronunţă pe [a] cu o nuanţă nazală; 3. A, (fiz.) abreviere pentru amper; 4. A, (log.) simbol pentru judecata universal afirmativă; 5. A, (fiz.) (cu semnul ° deasupra) simbol pentru „angstrom“; 6. a, (muz.) notaţie literală pentru sunetul „la“. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)a2 , a2
interj. (adesea prelungit sau repetat) 1. exclamaţie care exprimă mirare sau surprindere (neplăcută): a, tîlharule, vii de stinghereşti fata? AL.; 2. exclamaţie care exprimă indignare (şi ameninţare): a! voi ocărîţi pe domnul vostru! NEGR.; 3. exclamaţie care exprimă necaz, supărare: a! ce situaţie încurcată!; 4. exclamaţie care exprimă întristare, regret: a! rău am făcut că m-am luat după tine; 5. exclamaţie care exprimă bucurie, satisfacţie răutăcioasă: a! bine că mi-ai venit, Făt-Frumos ... acum hai la luptă! EM.; 6. exclamaţie care exprimă admiraţie, entuziasm: am auzit: A! a! şi bătăi din palme din toate părţile. CAR.; 7. exclamaţie care exprimă plăcere, satisfacţie: (bea) A! ... bun îi! AL.; 8. exclamaţie care însoţeşte amintirea bruscă a ceva: a, să nu uit că am demontat o vitrină. GHEţIE; a! era să uit; nu mai trebuie să vii! [Onomat.]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)a3 , a3
prep. 1. (înv.) (indică un raport local de apropiere sau de suprapunere a unui obiect în raport cu altul) la: se sculă şi-şi ridică patul a umăr. VARL.; 2. (înv.) (precedat de altă prep.; indică un raport temporal) la: cînd a fost sîmbătă pe a prînzul cel mare, iată că au şi sosit Bekir Aga. N.COSTIN; 3. (indică un raport comparativ) ca un ...: barba şi punga ... te făcea să calci a popă. CR.; aducea mai degrabă a muncitor sau a meseriaş, decît a intelectual. GHEŢIE; 4. (indică un raport de identificare) ca un ..., precum: aici miroase a pîine; 5. (înv.) (indică un raport final) pentru, la: ieşind a vînat vădzu un cerb. DOS.; a ce, de ce, pentru ce: a ce iubeşti deşertăciunea? DOS.; 6. (indică un raport prezumtiv) prevestind, în semn de ...; spre: a lupilor potaie ... vine ... urlînd a moarte. AL.; Grivei urlă-n poartă a jale ş-a pustiu. VLAH.; 7. (intră în componenţa infinitivului scurt ca formă tip a verbului) a cuvînta; 8. (intră în componenţa infinitivului scurt cu funcţie de subiect sau de complement): e uşor a scrie versuri cînd nimic nu ai a spune. EM.; voi veni poimîine spre a discuta în detaliu. CĂL.; se gătea a-l strivi cu piciorul. ISP.; 9. (formează cazul genitiv al substantivelor precedate de un numeral sau de un alt determinant cantitativ): să le lege de codiţele a trei cai neînvăţaţi. REBR.; 10. (înv.) (formează cazul dativ): îndurate Doamne, dzi a înger blînd să ia cu pace sufletul mieu. VARL.; 11. (intră în structura unor construcţii determinative, formate dintr-un adjectiv precedat de pron. tot şi legate de substantiv prin art. cel): ochiul soacră-sa cel a tot văzătoriu. CR.; 12. (intră în componenţa unor adjective compuse): atotcuprinzător; atotştiutor; 13. (intră în componenţa unor locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale, care exprimă un raport local): de-a curmezişul; de-a latul; 14. (intră în componenţa unor locuţiuni adverbiale, care exprimă un raport modal): de-a berbeleacul; de-a gata. [Lat. ad]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)a4 , a4
prep. (intră în componenţa numeralelor distributive) de (cîte): trei bancnote a zece lei. [Din fr. à]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
