Rezultatele cautarii pentru "Carnet"
carnét
s. n., pl. carnéte Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneUN CARNET DE BAL
*** <Fr 1937>, r. Julien Duvivier, i. Marie Bell, Harry Baur, Raimu, Fernandel.Un vechi carnet, regăsit de proprietara sa, o determină să pornească în căutarea adoratorilor de altădată.→ Pretext ce dezlănţuie o galerie de portrete în care, admirabil secundat de marii interpreţi pe care i-a chemat în ajutor, Duvivier îşi împărtăşeşte sumbra viziune asupra epocii, caricaturizând burghezia. Gr. Pr. Veneţia Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)carnét , carnete
n. 1. caiet mic de buzunar pentru diferite însemnări: ţi-am scris o reţetă, zise el, rupînd hîrtia din carnet. GHEŢIE; 2. act (în formă de caiet mic): carnet de membru. [Din fr. carnet]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
