Rezultatele cautarii pentru "Capacitate"
capacitáte
s. f., g.-d. art. capacitắţii; pl. capacitắţi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românecapacitáte , capacităţi
f. 1. proprietate de a conţine o anumită cantitate de substanţă; volum al unui recipient; măsură de capacitate, măsură cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc.; 2. posibilitate a unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operaţie, de a produce ceva sau de a se transforma: capacitate de producţie; 3. calitate de a face acte juridice valabile: capacitatea de a testa; 4. posibilitate de a activa într-un domeniu, de a realiza ceva: era un om d-un caracter original şi de-o mare capacitate. BĂLC.; capacitatea lui de absorpţiune pentru acidul carbonic din atmosferă. EM.; 5. aptitudine, posibilitate a unei persoane: acesta trebuie să fie un om de o mare capacitate intelectuală. CĂL.; 6. persoană foarte capabilă într-un domeniu; savant, învăţat: e o capacitate; examen de capacitate, (înv.) examen pentru titlul de profesor secundar; 7. (examen de capacitate) examen susţinut de elevii primului ciclu al învăţămîntului mediu pentru a putea continua studiile la liceu: am aflat că la examenul de capacitate reuşise cel dintîi. GHEŢIE. [Din fr. capacité, lat. capacitas, -atis]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
