Rezultatele cautarii pentru "Bilet"
bilét
s. n., pl. biléte Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneUn bilet în plus
* <USA 1998>, r. Richard Wenk, i. Andy Garcia, Andie MacDowell.Vizita Papei la New York pare a deschide noi orizonturi existenţei agitate a unui speculant de bilete. El speră că va putea să scoată din ea banii necesari pentru nunta care ar conclude legătura sa cu o maestră a artei culinare care l-a fermecat.→ În intenţie, comedie “romantică” populistă, “biletul” este necăştigător, în pofida castingului bine găsit. Scenariul e superior regiei, deşi au acelaşi autor, cel de-al doilea împleticindu-se în locuri comune şi nereuşind să dea căldură şi viaţă proiectului. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)bilét , bilete
n. 1. scrisoare foarte scurtă: eram, se vede, cu totul absorbit în transcrierea biletului. GHEŢIE; bilet de invitaţie; 2. bucată de hîrtie sau de carton, de format mic, care dă dreptul la ocuparea unui loc într-un mijloc de transport, într-o sală de spectacol etc.: am bilete la cinema, trec pe la Puiu să-l iau. GHEŢIE; casă de bilete; bilet de voie, permisiune de a ieşi în oraş, acordată, în scris, unui militar încazarmat sau unui elev intern; 3. (fin.) hîrtie de valoare: creanţieri cu nume teribile prezentau bilete scadente. CĂL.; bilet de bancă, bancnotă; bilet de ordin, cambie. [Din fr. billet, it. biglietto]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
