Rezultatele cautarii pentru "Amari"
amár , ~i, amară, ~e
a. 1. care are gustul pelinului, al fierii: un pomuleţ cu cireşe amare, un agud la gard. VIERU; nu dau leacuri amare. POP.; sare amară, substanţă compusă din sulf, oxigen şi magneziu, folosit ca purgativ: în afară de sare amară, depurative şi întăritoare ale inimii nu-i vor da nimic. GHEŢIE; a avea gura amară, a simţi gust neplăcut de fiere; 2. (fig.) chinuitor, neîndurător; necăjit, trist: e un ger amar, cumplit. AL.; un plîns amar mă-neacă. EM.; a face cuiva zile amare, a face cuiva necazuri mari, suferinţe; 3. (şi adv.) foarte mult, din tot sufletul: plîng amar, amar oftez. AL.; 4. (şi adv.) straşnic, amarnic: critica lor este amară, distructivă, fără nici o intenţie de a pune ceva în loc. IBR.; am să te pedepsesc amar pentru nesocotinţa ta. ISP.; 5. plin de suferinţă; chinuit: căuta s-o înduioşeze cu copilăria lui amară. CĂL.; viaţă amară; pîine amară, existenţă grea, plină de eforturi şi de necazuri; 6. care exprimă durere, tristeţe, amărăciune: coardele încăluşate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei. M.CAR.; şi cîntecul plînge-n cîmpie, suspină şi cîntă în versuri amare. MAT.; 7. neplăcut, înţepător: parfumul ... umplu instantaneu încăperea cu mirosul lui greu, amar. GHEŢIE. // n. (pl. amaruri) 1. durere, necaz; tristeţe, jale: în cias ce vei mănca, cu amar veţi muri. MOXA; s-o acopere-n viaţă de a zilelor amaruri. AL.; a-şi înghiţi amarul, a suferi în tăcere; a bea tot amarul, a simţi toată amărăciunea unei întîmplări sau unei vieţi nefericite; a-şi vărsa amarul, a-şi spune durerea, suferinţa; 2. cantitate mare: după atîta amar de trudă şi primejdii. CR.; de mult amar de vreme după el sufletu-mi geme. AL. // interj. vai!: amar vooă bogaţilor. VARL.; cît de mult, amar de noi, ne lipseşti la amîndoi! AL.; (a fi) vai şi amar de capul (sau de pielea, de viaţa etc.) cuiva, v. vai. [Lat. amarus]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
