Rezultatele cautarii pentru "Acoperi"
acoperí , acópăr şi (pop.) acóper
vb. 1. (tr. şi refl.) a pune sau a întinde pe deasupra (un înveliş): ea-şi acopere cu mîna faţa roşă de sfială. EM.; ne acoperim peste tot c-un ţol. CR.; (fig.) acoperea braţul ei ... cu sărutări. EM.; 2. (tr.) a înzestra cu acoperiş: Irinuca avea o cocioabă de bîrne, cu ferestrele cît palma, acoperită cu scînduri. CR.; (fig.) pizma frăţîne-său îl acoperea şi pre dînsul. N.COSTIN; 3. (refl.) a-şi pune pe cap: cînd a ieşit afară, s-a acoperit cu pălăria; 4. (tr.) a pune peste dechizătura unui obiect; a astupa: gropile să hie-acoperite cu frunzare, paie şi nuiele. B.-DEL.; acoperi oala ca să fiarbă în abur. SAD.; 5. (refl.) a căpăta sau a-şi forma la suprafaţă: marea frămîntată s-acopere de spume. AL.; 6. (tr.) a fi aşezat, a sta peste ceva (ascunzînd): repezit-am ochii mei ... pe cea vale adîncită şi cu flori acoperită. AL.; buza ... de desupt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CR.; jnepi şi ienuperi acoperă înălţimile. CĂL.; 7. (tr.) a cuprinde din toate părţile (făcînd să dispară): ruga le-a fost ascultată şi schitul fu acoperit cu apă pînă la reînvierea credinţei. CĂL.; (fig.) Pantazi s-a făcut ilustru prin injuriile cu care l-au acoperit Eminescu şi ceilalţi contemporani. CĂL.; 8. (fig.; tr.) a învălui, a cuprinde: somn ... acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie. EM.; 9. (refl.) a deveni (parţial) invizibil prin interpunerea unui obstacol: cerul s-a acoperit de nori; 10. (mil.; tr.) a apăra, a proteja: cavaleria acestor divizii le acoperea la dreapta, spre Vid. MAIOR.; 11. (fig.; tr.) a face să nu fie perceput; a masca, a ascunde: clipocitul apei ce curgea la robinet i-a acoperit vocea. GHEŢIE; (p. ext.) acum pre toate acele persoane luminate din căruntele veacuri, ceaţa uităciunii i-au acoperit. B.-DEL.; acopere cu vorbe mari ... egoismul său. EM.; 12. (fig.; tr.) a nu da pe faţă; a tăinui, a ascunde: pentru a acoperi falimentul material şi moral al ţării, vor mai încerca şi acest ultim mijloc desperat de a se ţinea la putere. EM.; 13. (tr.) a depăşi în intensitate; a înăbuşi: hohotele Carlei acopereau rumoarea. GHEŢIE; muzica intensă acoperă zgomotul străzii; 14. (tr.) a compensa, a echivala; a achita: anuităţile se spera că se vor putea acoperi din sporul de venituri. MAIOR.; suma acoperă cheltuielile; 15. (tr.) a satisface o cerinţă, o necesitate; a corespunde unui deziderat, unui scop: în ciuda inventivităţii lor, matematicienii nu au putut nici pe departe să acopere toate cererile. BL.; 16. (sport; tr.) a străbate (o distanţă), a parcurge: alergătorul a acoperit distanţa într-un timp record; a acoperi terenul, a fi activ pe terenul de joc oriunde este nevoie. [Lat. acco(o)perire]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
