Rezultatele cautarii pentru "Acceptare"
acceptáre
s. f., g.-d. art. acceptắrii; pl. acceptắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneacceptáre , acceptări
f. 1. acţiunea de a accepta şi rezultatul ei; primire a unei propuneri sau a unei oferte; admitere, aprobare: nu condiţionăm dogma de faptul acceptării ei fără control din partea unei comunităţi. BL.; 2. (jur.) manifestare a voinţei de a dobîndi un anumit drept, de a primi o moştenire etc.; 3. consimţămînt de a plăti, la scadenţa unei poliţe, o anumită sumă; accept. [V. accepta]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
