Rezultatele cautarii pentru "Abstinenta"
abstinéntă
s. f., g.-d. art. abstinéntei; pl. abstinénte Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneabstinénţă , abstinenţe
f. faptul de a-şi impune anumite restricţii; înfrînare, reţinere, abţinere de la excese: a jurat să nu mai bea şi o dată cu abstinenţa şi-a pierdut şi glasul. CĂL.; (şi: (înv.) abstininţă). [Din fr. abstinence, lat. abstinentia]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
