Rezultatele cautarii pentru "Abilitate"
abilitáte
s. f., g.-d. art. abilitắţii; pl. abilitắţi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneabilitáte , abilităţi
f. 1. capacitate de a proceda cu dibăcie şi agerime; dibăcie, iscusinţă, îndemînare, pricepere: memoriul în chestiune era redactat cu o remarcabilă abilitate. BL.; 2. (de obicei la pl.) faptă de om şmecher; şmecherie, tertip: umblă cu abilităţi avocăţeşti; 3. (rar) recunoaştere a calităţii de docent: aşa ar fi procedat dacă profesorul Carstens nu-i propunea să susţină examenul de habilitate, ceea ce i-ar fi adus titlul de docent. GHEŢIE; (şi: (rar) habilitate). [Din fr. habilité, lat. habilitas, -atis, germ. Habilität]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
